Declin, substantiv neutru
Sinonime:
regres, decădere, degradare; apus, asfinţire, asfinţit, crepuscul; scăpătare, decadenţă, (învechit) descreştere, scădenie, scădere.
Declina, verb
Sinonime:
a refuza, a respinge, a renunţa, a abandona; a apune, a scăpăta, a asfinţi, a coborî, a dispărea, a pieri; (gramatică) (învechit) a (se) pleca.
Declinabil, adjectiv
Sinonime:
(gramatică) (învechit) decliniv, (învechit) plecat.
Declinăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
declinație.
Declinant, adjectiv
Sinonime:
agonizant, diminuant, expirant; în pantă.
Declinare, substantiv
Sinonime:
(gramatică) declinaţie, flexiune nominală, (învechit) plecare.
Declinaţie, substantiv
Sinonime:
declinare, desinență, dezinență.
Declinațiune, substantiv
Sinonime:
declinație. Declinățiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
declinație.
Declinator, substantiv
Sinonime:
busolă, (învechit) declinatoriu.
Decliniv, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(gramatică) declinabil.
Declinograf, substantiv
Sinonime:
declinometru înregistrator.
Apune, verb Sinonime:
a asfinţi, a scăpăta, a fi în declin, a dispare; a deceda, a muri.
Apus, substantiv neutru Sinonime:
asfinţit, scăpătatul soarelui, înserare; declin, decădere; occident, vest. Apus, adjectiv
Sinonime:
trecut.
Asfinţit, substantiv neutru Sinonime:
apus, înserare, căderea serii; occident, vest; (figurat) declin, decădere.
Crepuscul, substantiv neutru
Sinonime:
amurg, apus, înserare, chindie, asfinţit, asfinţire, decadenţă, decădere, declin, regres, seară; zori.
Decadent (decadentă), adjectiv
Sinonime:
agonizant, corupt, decăzut, declinant, decrepit, degenerat, delabrat, delicvescent, imoral, în decadență, în regres, (învechit) demoralizat.
Decadenţă, substantiv feminin Sinonime:
declin, decădere, regres, degradare, depravare, descompunere morală.
Decădere, substantiv feminin
Sinonime:
regres, declin, decadenţă; degradare morală, depravare, corupţie, imoralitate, declasare, degradare, corupere, pervertire, stricare, viciere, (învechit) degradăţie.
Flexiune, substantiv feminin
Sinonime:
arcuire, curbare, încovoiere, îndoire, mlădiere, modificare, schimbare, transformare; (gramatică) (flexiune nominală) declinare, declinaţie, (învechit) plecare.
Înapoiere, substantiv feminin
Sinonime:
arierație, rambursare, rămânere în urmă, redare, restituire, restituție, revenire, venire, (figurat) decadență, (figurat) declin, (figurat) disprețuire, (figurat) regres, (figurat) retrogradare, (figurat) umilire, (învechit) prostietate, (învechit) ramburs, (învechit) reînturnare, (popular) întoarcere, (popular) înturnare, (popular) înturnat.
Prăbuşire, substantiv feminin
Sinonime:
cădere, colaps, crah, culcare, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, decădere, declin, degringoladă, deprimare, destrămare, deznădejde, doborâre, lungire, năruire, năruit, picare, prăbușeală, prăvălire, răsturnare, risipire, rostogolire, rostogolit, scufundare, surpare, surpat, trântire, (învechit) răsturnătură, (învechit) risipă.
Reflux, substantiv neutru Sinonime:
maree; (figurat) descreştere; regres, declin.
Regres, substantiv neutru
Sinonime:
descreştere, dare înapoi, decădere, declin, reflux, regresare.
Scăpa, verb Sinonime:
a se elibera, a se desprinde, a se salva; a se debarasa, a se descotorosi, a renunţa, a da drumul; a apune, a scăpăta, a fi în declin; a pierde, a nu mai apuca, a nu mai prinde; a nu lua în seamă, a omite, a pierde din vedere, a nesocoti.
Scăpăta, verb Sinonime:
a apune, a asfinţi, a se însera; a aluneca, a cădea, a se cufunda, a fi în declin; a sărăci, a-și pierde averea.
Scăpătat, substantiv neutru Sinonime:
(popular) asfinţit, apus; declin, coborâş, pantă.
Tomnatic (tomnatică), adjectiv Sinonime:
(figurat) în declin, scăpătat, trecut, îmbătrânit; (figurat) celibatar, becher, burlac.
Degenerescență (degenerescențe), substantiv feminin
Sinonime:
alterare, alterație, atrofie, degenerare, degradare, descompunere, deteriorare, declin.
Etiolare, substantiv
Sinonime:
(botanică) cloroză, decolorare, decolorație, marcescență; (figurat) decadență, declin, degenerescență, delabrare, deteriorare, slăbire.
Declasare, substantiv
Sinonime:
decădere, declin, regres; retrogradare.
Degenerescent, adjectiv
Sinonime:
decadent, declinant, slăbit; (medicină) degenerativ.
Degradaţie, substantiv
Sinonime:
alterație, corupere, decadență, decădere, declin, degradare, depravare, deteriorare, eroziune, înjosire, învechire, modificare, ofilire, pervertire, prejudiciu, ravagiu, stricare, tocire, reducere, umilire, uzare, viciere.
Descreştere, substantiv
Sinonime:
micşorare, reducere, scădere, atenuare; decadenţă, decădere, declin, regres.
Desinenţă, substantiv
Sinonime:
(gramatică) afix, declinație, terminație.
Paos, substantiv
Sinonime:
apaus, apaous, paus, acalmie, astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, repaus, tăcere, tihnă, repaos; (figurat) decădere, declin; pomană, vin sfințit, untdelemn, agheasmă.
Deroba, verb
Sinonime:
a se eschiva, a se sustrage, a-și declina răspunderea; (călărie) a se abate de la pistă, a se întoarce în loc; (militărie) a rupe contactul cu inamicul, a se desprinde de inamic; (medicină, despre membre) a nu mai ține, a se muia, a slăbi.
Scădenie, substantiv
Sinonime:
decadenţă, decădere, declin, regres.
Returna, verb
Sinonime:
a da, a declina, a filma din nou, a înapoia, a plăti, a reda, a reexpedia, a refuza, a reîntoarce, a restitui, a retrimite, a retroceda, a trimite înapoi, a turna din nou.
Scăpătare, substantiv
Sinonime:
apus, asfinţire, asfinţit, decadenţă, decădere, declin, degenerare, mizerie, regres, sărăcie, sărăcire.
Senilitate, substantiv
Sinonime:
(medicină) bătrânețe, caducitate, debilitate, decadență, declin, decrepitudine, gatism, gerontism, ramoleală, ramolire, ramolisment, senescență, (impropriu) sclerozare, (rar) ramoliție.
Deteriorație, substantiv
Sinonime:
aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.
Decadință, substantiv
Sinonime:
decadență, decădere, declin, degradare, regres.
Agonizant, adjectiv
Sinonime:
declinant, muribund.
Diminuant, adjectiv
Sinonime:
atenuant, declinant, depreciativ, descrescător, devalorizant, micșorător, temperant, (învechit) scurtător.
Senescent, adjectiv
Sinonime:
declinant, decrepit, îmbătrânit, senil.
Plecare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, ascultare, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, deplasare, ducă, ducere, flexiune nominală, gând ascuns, har, imbold, impuls, intenție, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, mergere, mers, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, prosternare, respect, reverență, simpatie, smerenie, start, supunere, talent, temenea, vocație, (franțuzism învechit) depart.
Decliv, adjectiv
Sinonime:
coborâtor, în pantă, înclinat, (învechit) declinând.
Nominal, adjectiv
Sinonime:
convențional, după nume, extrinsec, fictiv, formal, nominativ, pe nume, teoric; (flexiune nominală) declinare; (valoare nominală) valoare oficială.
Regresie, substantiv
Sinonime:
decadență, decădere, declin, degenerescență, epanodă, involuție, recul, regres, regresiune, retrogresiune, reversie, reversiune, subinvoluție.
Rejecta, verb
Sinonime:
a arunca înapoi, a relansa, a retrimite; a declina, a recuza, a refuza, a respinge.
Neacceptat, adjectiv
Sinonime:
cenzurat, contestat, declinat, dezaprobat, eliminat, exclus, interzis, nepermis, prohibit, proscris, recuzat, refuzat, rejectat, respins.
Nerecunoaștere, substantiv
Sinonime:
contestare, declinare, dezavuare, inacceptare, invalidare, neacceptare, negare, negație, neidentificare, nerecunoștință, tăgăduială, tăgăduire.
Delicvescent, adjectiv
Sinonime:
(figurat) corupt, decadent, decăzut, declinant, degenerat, degenerescent, depravat.
Pohârnit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
povârnit; (figurat) declinant, regresiv.